Îți place?

Călătoria spre adevăr

0 Părerei

10 noiembrie 2012



Minciuna a făcut deja înconjurul lumii până ca adevărul să apuce să îşi pună pantalonii pe el.

Mă pierd printre filele unei cărţi nescrise încă. Iar nu-mi dau pace gânduri negre. Iar mă încearcă simţurile stranii. O lume nesfârşită mă cuprinde. Mă înalţ şi mă cobor. Ş-n zborul meu spre necuprins, spre necunoscut, abia ating pământul...
Dar nu-mi dau seama unde sunt. Parcă plutesc, parcă mă târâi prin tot noroiul gândurilor. Mă tot caut azi, dar mâine fug de mine şi de tot ce simt. De fiecare clipă ce-o trăiesc, căci în ea găsesc o altă străină, un alt vis, o altă simţire, o altă lume.
Dar unde aş putea să mă cobor ca să odihnesc nebuna-mi răsuflare ? Ce să păstrez din toate aceste gânduri ? Ce focuri să aprind ? Ce visuri trecătoate să ucid ? Pe ce meleag să-mi întind iubirea şi ce speranţe noi să-mi făuresc ? Cum să alung neliniştea din mine ? Ce să culeg din miile de flori ce prin mirosul lor mă amăgesc ?
Unde-i răspunsul acestor întrebări ? Şi Idealul...ce departe este ! 
Spre cine mă îndrept, pe cine caut?
Pe mine. Şi, Doamne, de când m-aştept.. !
Încă mă caut. Încă mai caut speranţa, lumina, pe mine. Încă mă mint. Şi-apoi mă mint că n-o să mă mai mint... Încă visez. 
Aş putea deschide ochii sau sufletul, dar mi-e teamă că nu te voi găsi. Şi-atunci stau, iar tăcerea m-ascultă. Mă minte şi ea câte o dată. Sau poate tu minţi ? Încă nu ştiu.
Un ochi îmi plânge, celălalt îmi râde. Sau poate şi ei mint... şi-atunci, unde-i adevărul, dacă nici în noi nu-l mai găsim?
Îţi caut în suflet o oglindă, dar sufletul tău e sec precum pustiul. Un suflet sec în care şi-au făcut locaş pustnicul şi deşertul. Sau poate oglinda inimii era spartă ? Treptat, au devenit dependenţi unul de celălalt: pustnicul de deşert, deşertul de pustnic şi amândoi de singurătate. Pustnicul nu mai caută oglinda spartă, poate inexistentă... Nici nu o mai doreşte, s-a găsit pe sine în sufletul deşertului.

Eu încă nu m-am găsit. Ar fi mai bine să adorm şi să visez că m-am aflat. Dar nu pot, îmi e teamă: Dacă şi visele mint...?

Sursă foto