Îți place?

Suflet bronzat

0 Părerei

23 iulie 2013



Ești un suflet bronzat de liniște și acoperit de lene, dar toamna se apropie, așa că ridică-te acum și rupe-te din inima vacanței. E greu și doare, căci te-a ținut cu gândul aiurea și cu garanția momentelor infinite de relaxare, dar se întunecă și toamna nu cruță pe nimeni. Nici vara nu scapă din ghearele ei, ușor-ușor îi absoarbe toată viața și o transformă în iarnă.

Summer, last longer :c

Călătoria spre adevăr

0 Părerei

10 noiembrie 2012



Minciuna a făcut deja înconjurul lumii până ca adevărul să apuce să îşi pună pantalonii pe el.

Mă pierd printre filele unei cărţi nescrise încă. Iar nu-mi dau pace gânduri negre. Iar mă încearcă simţurile stranii. O lume nesfârşită mă cuprinde. Mă înalţ şi mă cobor. Ş-n zborul meu spre necuprins, spre necunoscut, abia ating pământul...
Dar nu-mi dau seama unde sunt. Parcă plutesc, parcă mă târâi prin tot noroiul gândurilor. Mă tot caut azi, dar mâine fug de mine şi de tot ce simt. De fiecare clipă ce-o trăiesc, căci în ea găsesc o altă străină, un alt vis, o altă simţire, o altă lume.
Dar unde aş putea să mă cobor ca să odihnesc nebuna-mi răsuflare ? Ce să păstrez din toate aceste gânduri ? Ce focuri să aprind ? Ce visuri trecătoate să ucid ? Pe ce meleag să-mi întind iubirea şi ce speranţe noi să-mi făuresc ? Cum să alung neliniştea din mine ? Ce să culeg din miile de flori ce prin mirosul lor mă amăgesc ?
Unde-i răspunsul acestor întrebări ? Şi Idealul...ce departe este ! 
Spre cine mă îndrept, pe cine caut?
Pe mine. Şi, Doamne, de când m-aştept.. !
Încă mă caut. Încă mai caut speranţa, lumina, pe mine. Încă mă mint. Şi-apoi mă mint că n-o să mă mai mint... Încă visez. 
Aş putea deschide ochii sau sufletul, dar mi-e teamă că nu te voi găsi. Şi-atunci stau, iar tăcerea m-ascultă. Mă minte şi ea câte o dată. Sau poate tu minţi ? Încă nu ştiu.
Un ochi îmi plânge, celălalt îmi râde. Sau poate şi ei mint... şi-atunci, unde-i adevărul, dacă nici în noi nu-l mai găsim?
Îţi caut în suflet o oglindă, dar sufletul tău e sec precum pustiul. Un suflet sec în care şi-au făcut locaş pustnicul şi deşertul. Sau poate oglinda inimii era spartă ? Treptat, au devenit dependenţi unul de celălalt: pustnicul de deşert, deşertul de pustnic şi amândoi de singurătate. Pustnicul nu mai caută oglinda spartă, poate inexistentă... Nici nu o mai doreşte, s-a găsit pe sine în sufletul deşertului.

Eu încă nu m-am găsit. Ar fi mai bine să adorm şi să visez că m-am aflat. Dar nu pot, îmi e teamă: Dacă şi visele mint...?

Sursă foto

Ultimul mohican

1 Părerei

16 octombrie 2012



M-am apucat de recitit Ultimul mohican de James Fenimore Cooper, fiindcă am revăzut de curând ecranizarea cărţii şi îmi venea să-mi trag o palmă şi să recitesc romanul - lucru pe care l-am pus în practică, dar fără partea cu palma. În mare, totul părea ok, mă refer la firul acţiunii. Dar lipsa pslmodicului David Gamut, moartea generalului Munro, sinuciderea lui Alice sau "relaţia" dintre Carabină Lungă şi Cora m-au făcut să mă întreb dacă nu am citit prea în viteză şi am omic câteva lucruri. Ceea ce e foarte posibil fiindcă am citit romanul pentru prima oară prin clasa a 6-a şi e posibil să nu îi fi acordat suficient interes pe atunci pentru că nu obişnuiam să citesc cărţi ce-mi sunt puse în mână, voiam să citesc după bunul plac şi să aleg ce îmi convine. Totuşi, încă de atunci cartea mi s-a părut fascinantă şi incredibil de uşro de citit. Ţin minte că îmi ocupa mult timp, dar nu mă plictisea deloc.
Deci, sper ca de data aceasta să nu omit niciun detaliu şi cu siguranţă va fi o lectură plăcută până la capăt.

Sursă foto
Coloana sonoră a filmului



Între patru ochi cu meşterul Manole

0 Părerei

18 iulie 2012


Se lasă o tăcere-apăsătoare,
Pătrunsă doar de-un singur slab suspin
Zăresc o faţă aspră, truditoare,
O faţă tristă de zidar blajin.
Îşi pleacă capul, trupul îi tresare
Şi-n ochii strânşi apare cerul viu.
Îl las de unul în îngândurare
Şi-i simt alunecarea în pustiu...
"Nu fug drumeţe şi nici nu mi-i teamă
De goliciunea sufletului meu,
Doar dragostea ce iar şi iar mă cheamă, 
Îmi aminteşte de păcatul greu...
Doreşti să ştii sub ce ispită oare,
Iubirea grea în piatră-am ferecat ?
De ce, zvâcnind din lacrimi şi sudoare
Faimoase ziduri am tot înălţat ?
Atunci când ridicam acele ziduri
Mă-ndepărtam cu-ncetul de pământ,
Un moft de meşter se-ncâlcea în gânduri
Avea aripi şi glas de înger sfânt..."

Nu ştii ce este un nebun ?

3 Părerei

3 iulie 2012




" - Nu ştii ce este un nebun ? întreabă Zedka
   - Nu ştiu ce este un nebun - şopti Veronika -. Eu însă nu sunt. Sunt o sinucigaşă ratată.
   - Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. Ca schizofrenicii, psihopaţii, maniacii. Sau persoanele care sunt diferite de celelalte. Am să-ţi spun o poveste: