Îți place?

Între patru ochi cu meşterul Manole

18 iulie 2012


Se lasă o tăcere-apăsătoare,
Pătrunsă doar de-un singur slab suspin
Zăresc o faţă aspră, truditoare,
O faţă tristă de zidar blajin.
Îşi pleacă capul, trupul îi tresare
Şi-n ochii strânşi apare cerul viu.
Îl las de unul în îngândurare
Şi-i simt alunecarea în pustiu...
"Nu fug drumeţe şi nici nu mi-i teamă
De goliciunea sufletului meu,
Doar dragostea ce iar şi iar mă cheamă, 
Îmi aminteşte de păcatul greu...
Doreşti să ştii sub ce ispită oare,
Iubirea grea în piatră-am ferecat ?
De ce, zvâcnind din lacrimi şi sudoare
Faimoase ziduri am tot înălţat ?
Atunci când ridicam acele ziduri
Mă-ndepărtam cu-ncetul de pământ,
Un moft de meşter se-ncâlcea în gânduri
Avea aripi şi glas de înger sfânt..."

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu