Îți place?

Ştiu ...

28 august 2011





     M-a cuprins speranţa. Cuvintele vin de la sine certând deznădejdea păcatului închisorii. Mi-am uitat chipul încuiat în casă. Oamenii spun că mai trăieşte uneori - desenat pe geamul tăcerii. Cântarea era sălbatică, auzeam în mine o muzică delirantă, prea multe note haotic rostite. Totul în mine dansa un dans de fecioare dezlănţuite şi rochia ce-mi acoperea trupul ud a început să se destrame. A intrat şi ea în dansul rebel al muzicii lăuntrice.
     Prin cântec ciudat rugasem îngerul din copilăria moartă să mă ducă departe de mine şi să-mi trântească chipul de cer cu furie. Dar îngerul meu nu mai avea aripi şi-atunci eu plângeam în amurg despletită, fără scăpare cântam în vis descântec de viaţă - am căzut în genunchi pe un altar de zboruri (pe un altar de aripi moarte).
     Şi îngerul meu pluteşte bolnav aşteptând cuvântul încheierii - dar eu ştiu că l-a ucis despărţirea de mine şi că şi-a lăsat doar cadavrul printre ei, atâtea cimitire ... Îşi va alege unul să-şi odihnească-n el întoarcerea.


I was an angel in disguise but somehow, you fell for me.


Xoxo, Ang.

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu