Îți place?

Pretext

20 iunie 2011




           Ploua cumplit...
Ca-ntr-o viziune apocaliptică, ca-ntr-un coşmar emefer, din care te trezeşti plângând pentru că n-ai putut visa, n-ai putut vedea sfârşitul. Şi te chinui să adormi, să-ţi chemi înapoi coşmarul, să-l trăieşti până la capăt, până la ultimul suspin, până la ultima speranţă...

           Ploua trist...
Ca şi când ar ploua în tine, fără să te atingă. Şi astfel să-ţi dai seama că nu exişti. Eşti doar o umbră a ceea ce-a fost, o halucinantă creatură de care vrei să fugi, să uiţi. Pe care-ai vrea s-o zdrobeşti, s-o implori să-ţi dea voie să speri într-o altă viaţă, într-un alt coşmar...

          Ploua ciudat...
Eşti ud, aproape fericit. Şi plângi cu ochii închişi după stropii de ploaie ce vor înceta să mai curgă. După cenuşa ei la fel de ciudată care te-acoperă cu o crustă din care vei ieşi doar suferind...

                                                      Şi totuşi ploua...Cu sau fără gândurile tale.

Xoxo, Ang.




0 Părerei:

Trimiteți un comentariu