Îți place?

Interior.

26 iunie 2011



     Mă ascund în peştera de gheaţă a gândului tăcut şi arunc suflarea în pustiul umbrei reci...
     Simt nemărginitul...
     Mi-e dor să mă arunc în picătura unei clipe şi să-i simt durerea...
     Mi-e teamă...de mine...Încerc să mă aflu...
     Îl văd: un atom de suflet.
     Mă privesc într-un ciob de speranţă şi aflu că sunt un izvor pe pământ, cu prea puţin gust şi culoare, un curs nestabilit.
     Dar nu mă pierd, şi nimeni nu mă va putea confunda.
     Sunt...prea slabă ca să pot trece peste cele ce mi-au fost hărăzite. Cred că am totul sub control, dar de fapt sunt aşa de departe şi încerc să mă amăgesc.
     Şi totuşi sunt atât de slabă pentru a putea să înţeleg ceea ce nu pot să citesc şi să citesc ceea ce nu pot să văd.

Xoxo,  Ang.

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu