Îți place?

Adolescenţă

19 iunie 2011






      Adolescenţă, ţigară scurtă a vieţii, vis de fum. Pari câmp de ceaţă, cântec vesel şi scurt pe acest drum lung.
      Adolescenţă, vârstă a tuturor lucrurilor fără noimă, a sufletelor neînţelese. Tu, adolescenţă, dai vieţii sens, faci să pară o glumă, când norii par a fi făcuţi din vată de zahăr, iar cerul îti e cel mai mistic acoperiş. Şi totul pare un imens ciorchine, alcătuit din Rai şi din bine, pentru că, oricât de mult îţi e permis, te simţi singur în propriul tău vis.
     Doar gândul tău pare să aibă sens. Toţi par să-ţi fie contra, nimeni nu poate pătrunde, prin niciun miracol, pe frontul sufletului tău.
     Prima iubire, primul sărut, primele dezamăgiri ale lui Cupidon, primele cioburi ale inimii, tot pe tine, adolescenţă, te-am ales să fii călăuză.
      Tu, prag, examen al vieţii, plăpândă şi nebunatică, nestingherită, laşi amintiri de neşters pe foile sufletului.
      Vis liniştit, tu nu ştii ce înseamnă cuvântul responsabilitate. Pentru că atunci când îi descoperi iminentul sens, devii maturitate...


Xoxo, Ang.

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu