Îți place?

Se plânge-n Paradis...

18 februarie 2011



Cutremur... Dezastru... S-au sfărâmat Porţile Raiului. Pe albii, firavii, inocenţii îngeri, au năpustit păianjeni negri. Înveninaţii demoni se adapă cu sânge din puritatea îngerilor. Sug din pieptul lor laptele nemuririi lăsându-i fără vlagă. Se crapă cerul... Bucăţi de plumb cad peste a îngerilor aripi. Şi fâlfâind, cad penele greoaie, totul prăbuşindu-se. Se sparge în trei şi cel din urmă clopot. Otrava dulce se varsă-n cupele prea Sfintei Ape. Neadormiţii viermi se mişcă-n inimi de serafimi, heruvimii se zbat în bălţi de sânge... şi flori de mucegai le cresc acum pe stinsele aureole. Se nasc din îngeri, şerpi. Arhangheli se tem, se stinge cu-ntuneric a Raiului lumină. Un iris se-ngrozeşte iar celălalt se plânge; orizontul se umple de corbii însetaţi ce nu vor altceva decât sânge. Se lasă frig... Şi-i foc, ţipăt şi-ntuneric. Se plânge-n Paradis şi totul se transformă-n moarte... Căci El, prea obosit... a aţipit puţin.


E povestirea visului pe care l-am avut seara trecută, puţin modificat bineînţeles. A fost mai mult un coşmar, dar cum nu mai avusesem unul de ceva vreme, am uitat cum arată. *laughs* Când m-am trezit m-am gândit că ar fi un subiect interesant pentru un one-shot. Aşa că m-am aşezat la birou şi am transpus coşmarul pe foaie. Mie îmi place ce a ieşit, sper că şi vouă.

Xoxo, Ang. *hugs*

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu