Îți place?

Noaptea de pe urma cerbului

2 februarie 2011

Poezia asta am scris-o după ce am văzut un documentar cu lupi pe Discovery. Mi-a luat în jur de 2 ore să o scriu, dar mi se pare că a meritat. Mi se pare destul de reuşită.


Noaptea de pe urma cerbului


Pădurea tace.Lacurile tac.
E noapte grea în trunchiuri de copac.

Stele-n cer nu-s, în ierburi, în vânt,
Pădurea zace-n linişti, somnolând.

Înveşmântat cu noapte, domnul Cerb
Îsi teme rămurişul lui superb.

Al pândei arc se umileşte-n trup...
Din depărtare urcă paşi de lup.

Nălucă-i prin pădure Împăratul,
Să-şi apere coroana şi-nnoptatul;

Pasul e sprinten.Dar cărare nu-i...
Arbori potrivnici curmă zborul lui;

Printre stejari răsăriţi în cale
Nu-şi poate duce ramurile sale;

Podoaba vieţii, sceptrul lui de rege,
Pasul nu-i lasă liber să alerge

Prin vechi hăţişuri, umilindu-şi herbul
Cutremurat îşi frânge pasul cerbul.

Ochiul uimit adoarme, şi inima-vioară
Să nu jignească-n arbori măreaţa lui comoară.

Vin lacomi lupii...totu-i fără rost...
Bătrânul cerb e numai cel ce-a fost.



Xoxo, Ang.*hugs*

0 Părerei:

Trimiteți un comentariu